CU CAVALERIA PE FRONTUL DE EST (continuare)

16 martie, 1942
                     Nemţii nu s-au lăsat şi au atacat din nou pe partea stângă, învingându-i de data aceasta pe ruşi. Au luat şi 9 prizonieri, iar lângă mitraliera care trăsese în noi, i-au găsit pe toţi cei patru servanţi morţi. 
În timpul nopţii plutonul nostru s-a retras în sat, fiind înlocuit de un altul.

17-18 martie, 1942
                     Am stat în repaus, dar ne-au bombardat artileria şi avioanele ruseşti şi i-au omorât pe soldaţii Geantă şi Dinu. 
Pe timpul nopţii am revenit în dispozitivul de luptă, dar am stat în defensivă. Nemţii au atacat în dreapta noastră şi i-au pus pe ruşi pe fugă. Cu toate acestea, artileria rusă nu s-a oprit deloc din bătaie. 

19 martie, 1942
                    Dimineaţa ne-a găsit în dispozitiv. Aviaţia noastră şi cea inamică nu se mai opreau din bombardament. Artileriile, la fel. Parcă le veniseră nebuniile la cap!
Gândurile noastre însă se îndreptau spre cei de-acasă. Nu mai primisem de mult nicio veste, dar zilele astea am primit trei cărţi poştale. 
Se zvonea iarăşi că vom fi înlocuiţi de Brigada 9 Cavalerie, dar, până la urmă, ne-a înlocuit plutonul 4.

20 martie, 1942
                     Am stat în repaus. Toţi vorbeau că regele Mihai intenţiona să vină să ne vadă chiar pe câmpul de luptă.

21-23 martie, 1942
                      Am stat în aşteptare, timp în care ni s-au introdus efectele militare în etuvă. 
Nemţii mai doborau câte un avion, iar vremea începuse să se mai încălzească. Noaptea iar s-a lăsat frigul, dar noi ne-am retras din dispozitiv şi ne-a înlocuit Excadronul 1. 
Regele nu a venit, fusese doar un zvon.

24-25 martie, 1942
                      Am rămas tot în repaus şi, deşi artileria inamică bătea puternic, nu am avut pierderi.

25 martie - 3 aprilie, 1942
                      În această perioadă am rămas pe poziţii, efectuînd pază pe malul Mării de Azov. Ruşii au pregătit un atac puternic în sectorul nostru şi al Excadronului 4 Roşiori, precum şi în cel al nemţilor. Băteau cu artileria de se cutremura pământul. Aşa erau ruşii: când începeau să bată cu artileria nu se mai opreau. De multe ori trăgeau câte o zi şi o noapte fără oprire. Pentru acest atac au aruncat în luptă multe unităţi de infanterie şi tancuri. Iniţial au încercat cu un batalion, apoi cu două, cu un regiment, până au ajuns la divizie, dar au fost respinşi, lăsând mulţi morţi şi răniţi în urmă. Multe tancuri au fost distruse. Ce mai, a fost prăpăd mare!

3 aprilie, 1942
                    Am plecat împreună cu Ene Nicolae şi Popescu Gheorghe la vânătoare de iepuri. Eu n-am împuşcat niciunul, dar Nicolae a împuşcat unul şi Gheorghe doi.
Spre seară am observat un balon cam cât un butoi de 200l, care se îndrepta spre dispozitivul inamic. Trecuse de uscat şi plana la aproximativ o sută de metri de-asupra mării. Fără să mai aştept vreo comandă, am pus puşca la ochi şi am tras. Pesemne, am lovit balonul, că l-am văzut căzând în valurile mării. Un neamţ a luat repede o barcă şi s-a dus să vadă ce e, dar a ajuns prea târziu, balonul fiind înghiţit de valurile mari, provocate de vântul puternic. 
Bătea vântul tare în ziua aceea, marea era agitată, vremea era ploioasă, mohorâtă...

4 aprilie, 1942
                  Am plecat iarăşi la vânătoare de iepuri cu noaptea-n cap, deoarece pe lumină nu puteam părăsi dispozitivul aflat în apropierea inamicului. Am împuşcat un iepure apoi ne-am retras în dispozitiv.
Era sâmbăta Paştelui. Preotul venise să-i spovedească pe soldaţii din cele două plutoane care se aflau în spatele dispozitivului nostru. La noi n-a putut să vină preotul, fiindcă eram bătuţi non-stop de artileria rusă. Eram mâhniţi că nu a venit preotul, că ne mai rugam şi noi la Dumnezeu să ne aibe în pază...
Întrucât ruşii se pregăteau să ne atace am rămas peste noapte pe poziţia de luptă, dar în stare de alarmă. 

5 aprilie, 1942
                   Era prima zi de Paşti, iar noi...tot în dispozitiv. Eram nespălaţi, nebărbieriţi, ca vai de noi! Şi, ca un făcut, noaptea a mai şi plouat. 

6 aprilie, 1942
                    Dimineaţa a continuat să plouă. Plutonul nostru a trecut în rezervă pentru două zile şi am primit atunci câte un cozonac, câte două ouă, un pachet de ciocolată, 24 de ţigări şi o portocală pentru 9 oameni. 
                    - Dar de ce nu ne dau câte o portocală la fiecare şi ne dau una singură la 9 oameni? am întrebat eu nemulţumit. 
                    - De ce nu-ţi ţii, mă, gura? mi-a zis plutonierul Mitroi, dându-mi şi o palmă peste ceafă.
N-au trecut nici 10 minute şi plutonierul a regretat gestul. 
                     - Măi, Crăiţă, te rog să mă ierţi! Am făcut o greşeală. mi-a zis luîndu-mă de după umeri.
                     - Domn' plutoner, aţi uitat unde ne sflăm şi în ce situaţie suntem? Şi eu mă pot răzbuna în orice moment! i-am zis şi mi-am văzut mai departe de treabă.

7 aprilie, 1942
                    A treia zi de Pşti ne-a găsit tot în rezervă. Ruşii au atacat, dar au fost respinşi cu pierderi însemnate. Artileria bătea din ambele părţi de rupea pământul.
Pe seară ne-am dus să-i schimbăm pe camarazii noştri care erau în dispozitivul de luptă. Rulşii nu ştiau ce să  mai inventeze ca să le cădem în mână: au aruncat fluturaşi din avion, ne-au vorbit la megafon şi ne îndemnau să ne predăm şi să-i lăsăm pe nemţi, asigurându-ne că nu ni se va întâmpla nimic, dacă le urmam îndemnul. 

8 aprilie, 1942
                   Artileria noastră bătea puternic. Avioanele nemţeşti au trecut de două ori peste Kerci şi au bombardat. 
Noaptea, ruşii au reluat propaganda, cerându-ne să ne predăm, dar i-au reperat artileriştii noştri şi i-au redus la tăcere. 
Un locotenent rus de la un pluton de sanitari s-a predat soldaţilor noştri. El spunea că în urma atacului declanşat de ai lui au trecut pe la postul de prim-ajutor peste o mie de răniţi, numai în sectorul unui singur regiment.