CU CAVALERIA PE FRONTUL DE EST( continuare)

                                  Maşinile Regimentului 10 ne-au luat a doua zi şi ne-au dus să sprijinim unităţile de pe malul Niprului, cele care fuseseră surprinse de ruşi în satul Mihailovska. Era vorba despre Divizionul 1 al Regimentului 2 Călăraşi şi Divizionul 1 al Regimentului 4 Roşiori. 
Greşeala s-a făcut la amplasarea trupelor în teren. Era bine ca acestea să fi ocupat poziţie chiar lângă apă. Aşa puteau să vadă ce se întâmplă pe apă şi puteau să ţină sub observaţie şi ostrovul din apropiere, care constituia un bun camuflaj pentru inamic. Trăgătorii noştri, fiind departe de apă nu aveau vizibilitate asupra împrejurimilor din cauza sălciilor care străjuiau malul apei. Inamicii au profitat de această greşeală, au trecut noaptea cu bărcile pe apă şi i-au luat pe ai noştri prin surprindere. Din confruntarea care a urmat, au rezultat mulţi morţi şi răniţi de ambele părţi. Ruşii au ocupat satul, iar ai noştri s-au retras la vreo 300m în afara satului.
                    Am ajuns cu maşinile Regimentului 10 lângă Mihailovska, pe la ora zece. Am debarcat la brigada a-IV-a şi, după ce ne-au lăsat să ne odihni, niţel, am aflat ce misiune aveam de îndeplinit. Trebuia să atacăm satul din două părţi: noi, din partea de nord, iar Regimentul 9 Roşiori, din partea de sud şi urma să ne întâlnim în sat. Ne-am urcat din nou în maşinile Regimentului 10 şi am ajuns la locul stabilit pe la ora zece noaptea. Maşinile s-au strecurat fără zgomot şi inamicul nu ne-a observat. Am coborât din maşini într-o vâlcea şi ne-am adunat în jurul căpitanilor, ca să ne explice cum trebuia să se desfăşoare misiunea de luptă.
                   - Băieţi! Uitaţi, care este planul nostru de luptă: la ora 2:15 vom ataca satul în linie dreaptă. Şi noi, ofiţerii, vom merge în linie cu voi. Nimeni nu are voie să rămână în urmă! cel cate rămâne în urmă va fi împuşcat! Pe noi, dacă ne vedeţi că rămânem în urmă, să ne împuşcaţi pe loc!. Fiţi foarte atenţi! De data aceasta artileria nu mai pregăteşte atacul cinci minute, cum se obişnuia, ci va ataca odată cu noi. De aceea, veţi semnaliza pe timpul înaintării cu rachete albe, astfel încât, artileriştii noştri să nu ne lovească. Sperăm să încheiem atacul fără pierderi, dat fiind faptul că ruşii nu se aşteaptă să fie atacaţi la această oră.
După ce a terminat căpitanul, am spus toţi o rugăciune în gând şi am aşteptat în tăcere ora 2:15, adică ora 3:15 în Rusia.
Noaptea era frumoasă, cu lună plină, fără pic de nor pe cer. Liniştea s-a apart în mii de bucăţi când comandantul a ordonat:
                      - Băieţi! Cu Dumnezeu, înainteeeeee!
                      - Uraaaaaaaaa! - am răspuns noi şi am deschis focul cu tot armamentul din dotare.
Bătea şi artileria, de se cutremura pământul! 
Am înaintat atât de repede, că de-abia au avut timp ruşii să deschidă ochii şi să tragă câteva rafale de mitralieră. 
                      Ajunşi în sat, am incendiat casele acoperite cu trestie. Aveam soldaţi dotaţi cu sticle cu benzină, special pregătite pentru astfel de acţiuni. Atacul a generat haos: foc, bubuituri, ţipete, jale, învălmăşeală şi, printre toate acestea, câte o rachetă albă semnaliza artileriei poziţia noastră. Numai că, artileriştii noştri nu se aşteptaseră ca noi să înaintăm aşa derepede şi nu şi-au reglat tirul. Căpitanul nostru a observat acest lucru şi ne-a oprit niţel în loc, să nu fim distruşi de propria artilerie. După ce artileria şi-a reglat tirurile, am reluat înaintarea, însă mai greu, din cauza terenului accidentat de pe malul Niprului.