CU CAVALERIA PE FRONTUL DE EST (continuare)

9 februarie, 1942
                     În noaptea de 8 spre 9 februarie am dormit în satul Kiet, iar dimineaţa, până pe la ora zece, am continuat munca pentru organizarea terenului. Apoi am plecat la Baibuga, unde se afla comanda Regimentului şi Brigada. Noaptea am dormit mai binişor, căci pământul se desfundase şi era mai cald. 

10 februarie, 1942
                    Am rămas în aşteptarea noilor ordine. Se zvonea că vom merge la Perekop, situat la gurile Crimeei.

11-14 februarie, 1942
                   Încă de dimineaţă aviaţia germană a început să bombardeze. Eu, împreună cu alţi tovarăşi de arme, am plecat pe miriştie, spre Marea de Azov să vânăm iepuri. Spre dezamăgirea noastră, am prins doar unul.

15-18 februarie, 1942
                    Am plecat din Baibuga spre Gratikov, unde am aşteptat să ni se aducă din urmă caii. Apoi am plecat la Emilianovka, unde am ajuns după-amiază şi unde am cantonat.
Vremea începuse să se răcorească din nou. Dimineaţa am spălat caii, am curăţat armamentul şi harnaşamentul. Am făcut şi o baie. 
Excadronul 3 a primit ordinul să execute pază pe malul mării. Noi am rămas în sat şi ni s-au făcut inspecţii la cai şi la harnaşamente.

19-21 februarie, 1942
                    Am încercat o incursiune în dispozitivul inamic, dar nu am mers prea departe şi ne-am întors repede. 

22 februarie, 1942
                     Era prima duminică din postul Paştelui şi am asistat la slujba religioasă. Preotul nostru i-a botezat pe copiii din sat. 

23 februarie, 1942
                     Am fost atacaţi de aviaţia rusească, dar n-am avut pierderi. Se vorbea tot mai mult despre faptul că ruşii ar intenţiona să arunce gaze şi de aceea făceam deseori instrucţie cu masca de gaze pe faţă. În afară de atacul ruşilor şi de frigul care începuse să se lase din nou, am întâmpinat şi alte situaţii neplăcute. De pildă, Neagoe Marin, împreună cu un alt soldat, au pătruns noaptea într-un centru de colectare a laptelui din sat, ca să ia unt şi smântână. Toate bune şi la locul lor până dimineaţa, când s-a ordonat adunarea excadronului. 
Ne-am adunat cu toţii, iar căpitanul Dobrescu Alexandru, deşi era un om foarte bun, nici n-a vrut să primească raportul. L-a pus pe majur să facă apelul şi fiecare soldat venea cu arma  să i se controleze seria. Nimeni nu ştia de ce sunt verificate seriile armelor. Majurul, vulpe bătrână, a strigat doar câţiva soldaţi în ordine alfabetică, apoi a strigat pe sărite. Neagoe Marin, auzindu-şi numele, s-a prezentat cu arma, majurul s-a uitat la ea şi i-a zis:
                         - Uite, mă, prostule, ce serie are arma ta! şi i-a arătat registrul în care avea notate seriile tuturor armelor.
Neagoe Marin îşi uitase arma la lăptărie şi n-a mai putut să meargă acolo s-o recupereze şi a prezentat altă armă. Astfel, prinşi cu minciuna, ambii soldaţi au primit drept pedeapsă o sută de lovituri la spate. 
Alţii au făcut alte năzbâtii. Calomfirescu Pandele şi un alt camarad au mers noaptea la o stupărie să fure miere şi, fiindcă nu puteau să ducă mai multe rame cu miere în mâini, le-au înşirat pe câte un băţ şi le-au luat la spinare. Ajungând la cantonament, au pus ramele într-un cazan, ca să se topească ceara şi să ia mierea. Dar n-au mai avut timp să guste din miere, că au fost prinşi asupra faptului. 
Când au venit cu ramele la spinare, mierea s-a prelins în urma lor pe zăpadă. Astfel, stăpânul stupilor a luat-o pe dâra de miere şi a ajuns exact la cantonament. Acolo l-a căutat pe căpitan, i-a povestit ce s-a întâmplat, iar cei doi hoţi şi-au primit şi ei pedeapsa.