Există un proverb romanesc ce dăinuie de veacuri: "omul sfinţeşte locul!" Proverbul exprimă un mare adevăr, căci prin munca sa omul obţine tot ce-şi doreşte pentru traiul său şi al celorlalţi. La Ştorobăneasa proverbul nu are nicio relevanţă, fiindcă sunt anumite persoane care au anumite interese care îi "deturnează" înţelesul, iar cei care au de suferit sunt cetăţenii comunei, care acum au constatat că primăriţa lor, asemeni altor primari social-democraţi, este în stare de orice sacrificiu, numai să facă pe voia şefului. Şi relaţia dintre politic şi afacerile publice a "înflorit" de-a lungul mandatului primăriţei, firma Tel Drum SA, căpuşând, practic, comuna şi mai ales bugetul acesteia. Sub pretextul executării lucrărilor de asfaltare, reabilitare a drumurilor comunale, precum şi de amenajare a şanţurilor, această firmă a "câştigat" un contract finanţat cu bani mulţi de către CNI. (Compania Naţională de Investiţii). Nu spunem că aceste lucrări nu erau necesare pentru comuna Ştorobăneasa, dar faptul că sunt executate într-un mod total neprofesionist a declanşat nemulţumirea sătenilor. Aceştia s-au plâns Primăriei de nenumărate ori, reclamănd faptul că lucrările pentru executarea şanţurilor le împiedică accesul în gospodării şi sunt nevoiţi să-şi lase căruţele sau după caz maşinile pe drum. Totolan Alexandru din Beiu, str. Bisericii, este una dintre multele "victime" ale muncitorilor de la Tel Drum, care, din nepăsare ori din prostie, au aruncat maldărul de ciment peste izvorul din faţa gospodăriei acestuia,
iar apa a invadat curtea şi casa omului.( dovada în imaginea
din dreapta)
Lista "victimelor" acestei firme, care ne distruge mediul în care trăim pe bani foarte mulţi e foarte lungă. Priviţi imaginile ataşate şi veţi descoperi şanţuri supradimensionate ( de parcă ar fi trebuit să treacă Dunărea pe aici şi nu avea loc) care duc apa nicăieri şi care ne vor face traiul un chin pentru mult timp de-acum încolo.Pentru că la noi aşa e sistemul: cine greşeşte nu plăteşte. Plătim tot noi. Deci, şi bătuţi şi cu banii luaţi! Promisiunile primăriţei că va veni o altă firmă să ne facă podeţele( alţi bani, altă distracţie) nu ne încălzeşte cu nimic.
Aleşilor ce le pasă? Şi-au văzut sacii-n căruţă pentru încă 4 ani. Noi aşteptăm alegerile viitoare şi poate vom beneficia atunci de canalizare şi alimentare cu apă potabilă. Cine poate şti? Prin sat se zvoneşte că primăriţa ar candida în toamnă la parlamentare şi s-ar putea să ne lase cu speranţele spulberate, dacă câştigă.
Alegerile locale s-au încheiat, urmează alegerile parlamentare. Motiv să credem că ar fi posibil ca o parte dintre promisiunile făcute de candidaţii la Primărie, să devină realitate. Mai au nevoie de voturi!. Nu ştim dacă şi mai ales câţi dintre cetăţenii comunei Ştorobăneasa au remarcat care au fost candidaţii la locale şi dacă aceştia erau competenţi pentru a conduce Administraţia Publică Locală. Campania electorală a fost " sublimă! Admirabilă, dar a lipsit cu desăvârşire!". Şi, la aşa campanie, aşa rezultate! E clar că alegătorii au fost derutaţi şi nu au avut cum să mai treacă prin filtrul minţii proiectele candidaţilor şi forţa de muncă a acestora, pentru a fi siguri că sunt capabili să-şi transpună promisiunile în realitate. Alegătorii n-au înţeles că, pentru a alege nu e nevoie doar de susţinere politică, ci trebuie să voteze şi conform principiilor proprii pentru a contribui la dezvoltarea localităţii. Au ales ca să se afle în treabă!. Au ales minciuna, corupţia, nemunca, aroganţa, nepăsarea... Au ales programul copy-paste al candidaţilor, alcătuit pe genunchi şi fără corespondenţe în realitate, pentru că multe dintre obiectivele propuse ţin de domeniul fantasticului. Niciunul dintre candidaţi nu a vorbit despre proiecte în care să-i atragă pe tinerii comunei să-şi descopere aptitudinile vocaţoionale şi să nu mai umble brambura prin toate barurile. Nu au fost capabili nici să găsească "leacul pentru suflet"de care orice comunitate ar trebui să beneficieze necondiţionat. "Leacul pentru suflet"nu poate exista decât într-o bibliotecă. La Ştorobăneasa nu mai putem să ne lecuim sufletul, deoarece biblioteca nu mai există.
Se vorbeşte tot mai mult, că trebuie să milităm pentru o administraţie modernă, adaptată realităţii, o realitate cu probleme complexe şi soluţii alternative mai numeroase şi mai sofisticate şi cetăţeni mai pretenţioşi şi mai conştienţi de puterea lor. Se pare că, la Ştorobăneasa noul nu poate pătrunde în administraţie. Se merge tot pe modelul primarului care stabileşte de unul singur ce e bine şi ce e rău pentru comunitate, care sunt problemele acesteia şi cum trebuie rezolvate, deşi e perimat. Pentru a schimba această stare de fapt, trebuie să conştientizăm cu toţii faptul că o dată la patru ani sau la cinci ani avem puterea să o facem, numai să ne dorim aceasta. Aroganţa, minciuna, corupţia, lipsa responsabilităţii celor ce conduc comuna trebuie oprite prin efortul conjugat al tuturor celor cărora le pasă de ceea ce se întâmplă în Ştorobăneasa. Numai împreună putem schimba definitiv comuna! Comoditatea, orgoliile, frica trebuie să dispară, dacă ne dorim cu adevărat binele acestei localităţi. O societate, condusă de o administraţie care nu îşi respectă toţi cetăţenii nu are viitor. Spuneţi NU, celor care fură şi ne mint, ducându-ne departe de o lume normală!.
Se spune că munca îl înnobilează pe om. La Ştorobăneasa multe persoane nu mai cred acest lucru, mai ales cele care se încadrează în Legea nr.416/2001, privind venitul minim garantat. Acestea dau bir cu fugiţii când e vorba să muncească în folosul comunităţii pentru banii pe care îi primesc de la stat,neînţelegând că acest sprijin financiar nu este un ajutor social, ci trebuie să presteze diverse munci în folosul acestei comunităţi. La Ştorobăneasa nu există motive să ne plângem că nu s-ar găsi de lucru pentru aceşti beneficiari de sprijin financiar, deoarece pot munci , de pildă, la ecologizare, la curăţat şanţuri şi podeţe, la menţinerea curăţeniei în comună.
Şi, fiindcă vorbim de curăţenie, iată o dovadă a modului cum au înţeles benefiaciarii Legii 416 să-şi îndeplinească datoria, conform prevederilor acestei legi.În urmă cu puţin timp aici,în parc, au fost comemoraţi eroii neamului, eveniment marcat cu emoţie de elevii şcolii Vasile
Racottă , care au acoperit piatra funerară cu multe flori şi steguleţe tricolore. Cu fiecare zi care a trecut, florile s-au ofilit, iar monumentul trebuia curăţat. Primăria a repartizat câteva persoane de la "416" să strângă gunoiul, dar nu a urmărit cum se execută această sarcină. Astfel, oamenii au venit, au văzut, s-au aşezat pe o băncuţă şi au stat acolo până s-a încheiat programul de lucru, lăsând parcul aşa cum l-au găsit. Noroc, că mai există printre noi oameni cu spirit civic, de exemplu d-na vânzătoare de la magazinul de "Pompe funebre" de vis-a-vis, care a luat mătura şi a strâns gunoiul în locul celor care primesc bani pentru asta. Primăria ştie că mulţi dintre cei încadraţi la Legea 416 sunt oameni în putere care pot să muncească, dar care preferă să stea acasă sau să se mai ducă cu ziua,pe ici, pe colo. Aşa se face că, la prestaţie nu vin titularii de venit minim garantat, ci copiii acestora, fără chef de muncă şi cu gândul doar să facă act de prezenţă şi părinţii lor să fie pontaţi pentru cele opt ore de prestaţie ca să-şi primească banii.Iar de angajare nici nu poate fi vorba! De ce să se angajeze şi să muncească opt ore pentru 800 lei, când ei pot lua câteva sute de lei de la stat pe degeaba, plus alte câteva sute de lei pe lună muncind ca zilier unde primesc şi mâncare şi ţigări şi transport. Păi, nu e mai bine să stea ei aşa, pe spinarea statului? Cu toate acestea, Guvernul vrea să le creeze avantaje. Conform unui proiect de lege al Ministerului Muncii, de la 01.01.2017, ar urma să intre în vigoare, "venitul minim de inserţie", o comasare a trei venituri: venitul minim garantat, alocaţia pentru susţinerea familiei şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei. Astfel, persoanele care beneficiază de venitul minim garanta, în cuantum de 260 de lei pentru o persoană singură, vor putea primi, dacă legea va fi adoptată, până la 700 lei /lună, un venit mai mult decât mulţumitor pentru cineva care nu munceşte. Cum ar spune Caragiale, "trai neneacă, pe banii babachii... adică ai statului". În aceste condiţii, probabil, numărul asistaţilor social va creşte, mai ales în mediul rural unde oricum, locurile de muncă sunt puţine ( la Ştorobăneasa deloc) şi prost plătite.
Dacă locuieşti la ţară, mulţi te vor invidia, că trăieşti în mijlocul naturii, bucurându-te de frumuseţile şi minunăţiile ei, că inspiri aer curat, că te bucuri de răcoarea cu mireasmă de regina nopţii din timpul nopţilor, după zile lungi, caniculare, în fine, că poţi să mori de plictiseală. Cei mai mulţi se înşeală. La ţară "nu mai mori de urât şi de-ntristare", ci din alte cauze. De pildă, poţi să mori din cauza poluării sonore, pentru că nici la ţară nu mai e cum a fost! Nu mai întâlneşti acea linişte patriarhală, evocată cu nostalgie de clasicii literaturii noastre. Eşti nevoit să suporţi zi de zi, noapte de noapte neobrăzarea unor tineri care ignoră orice regulă a unei convieţuiri civilizate. Cum se lasă seara, începe nebunia! Pe şoseaua principală a satului, devenit celebru în timpul inundaţiilor din aprilie 2013, când erau gata să se înece Victor Ponta şi Liviu Dragnea ( noroc cu bărcuţa trasă de pompieri),îşi face apariţia o "cohortă" de fete şi băieţi gălăgioşi şi puşi pe distracţii nocturne. Urlă, ţipă unii la alţii, folosind expresii licenţioase. Uneori îşi trec în revistă maşinile de fiţe, înmatriculate în Bulgaria, din care răsună o muzică draconică la "maxim".
"Să te saturi de viaţa şi dulceaţa traiului patriarhal!" Se pare că respectarea liniştii şi ordinii publice,conform art. 2, alin.(28-29) din Legea nr. 61/1991, nu are nicio relevanţă pentru aceştia, care consideră că libertatea lor de exprimare poate să-ţi încalce drepturile tale de cetăţean plătitor de taxe şi impozite. Şi, dacă îndrăzneşti să le atragi atenţia asupra faptului că larma pe care o fac te deranjează, vei primi, în schimb, replici care demonstrează şi lipsa lor de educaţie. Cei plătiţi să-ţi asigure liniştea şi să-ţi apere drepturile, ridică din umeri când le soliciţi ajutorul, spunându-ţi că "nu au ce să le facă!" De aceea, "lumea-njură pe primar, pe poliţai". Nu se ia nicio măsură!
Şi astfel, dezamăgit de-aşa "vremi potrivnice", ai vrea să fugi la marginea lumii, sperând la o oază de linişte pe meleaguri civilizate, dar... cine ştie? Poate au pătruns şi acolo tarele societăţii noastre! Aşa ajungi ca, după multe nopţi de nesomn, să te întrebi precum poetul: "pentru ce să mor aşa?"
Înălţarea Domnului sau Ispasul, cum mai este numită în popor, se sărbătoreşte, în fiecare an, la 40 de zile de la Paşte, de fiecare dată joia, ziua fiind totodată sărbătoarea Eroilor în Biserica Ortodoxă Română.În România, prin Decretul-lege nr. 1693/4mai 1920, s-a stabilit ca această zi să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul Înălţării Domnului, iar România a devenit ţara care îi
comemorează atât pe eroii români, cât şi pe cei străini.Această dată a fost stabilită ca urmare a Tratatului de la Versailles unde ţările beligerante s-au obligat, prin semnarea tratatului, la întreţinerea mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile
statelor respective, precum şi a monumentelor comemorative de război dedicate acestora. În timpul comunismului, prin Decretul nr. 71/1948, data a fost schimbată la 9 mai, dar, ulterior, s-a revenit la data iniţială. În această zi în toate bisericile din ţară şi din străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirii neamului.
Cum e firesc, şi la Ştorobăneasa au bătut clopotele pentru eroii neamului, în memoria cărora, în centrul satului dăinuie de decenii un monument comemorativ. Aici au venit astăzi elevii, însoţiţi de dascălii lor, să aducă flori şi un omagiu celor pe care nu i-au cunoscut, dar despre ale căror fapte de vitejie au aflat de la părinţi şi bunici. După slujba religioasă, oficiată de preotul comunei, elevii au prezentat un scurt moment artistic dedicat eroilor, iar urmaşii celor dispăruţi, prezenţi la eveniment, au împărţit dulciuri şi ouă roşii de sufletul eroilor.
A fost un eveniment emoţionant pentru întreaga asistenţă, dar mai ales pentru copii, care , încolonaţi frumos, au plecat spre şcoală, lăsându-le eroilor speranţa că vor veni şi la anul să-i omagieze.
Ce poate fi mai înălţător decât să-ţi cinsteşti eroii!
Felicitări cadrelor didactice şi Primăriei Ştorobăneasa pentru acest moment emoţionant!
Lupta politică transformă oameni, aparent normali, în adevărate bestii. Este cazul lui Paraschiv Oprea, zis Caş, candidat la funcţia de consilier local la Primăria Ştorobăneasa pe listele UNPR. La prima vedere, Caş dă impresia unei persoane şterse şi deloc abile. În realitate, însă, ştie să o întoarcă bine "din condei" când este vorba de "enteresul" personal. Şi, în politica teleormăneană a găsit terenul proprice pentru a-şi etala talentul de plastograf. În anul 2012, Caş a candidat tot pe listele UNPR, când candidat la funcţia de primar era Găină Gheorghe. Acesta a pierdut alegerile reuşind să obţină doar un post de consilier pentru partidul său, post care i se cuvenea de drept, fiind primul pe lista de consilieri. Pus în faţa faptului împlinit, Caş a acţionat de o manieră josnică, reuşind să răstoarne rezultatul alegerilor pentru UNPR Ştorobăneasa. Astfel, folosindu-se de un proces-verbal de şedinţă al organizaţiei UNPR Ştorobăneasa, din data de 5 iunie, 2012, l-a falsificat, în sensul că membrii partidului i-au retras sprijinul politic lui Găină Gheorghe, urmând să ocupe el postul de consilier în locul acestuia. Şi matrapazlâcul i-a reuşit, ajutat fiind nu doar de noroc, ci şi de naivitatea şi încrederea organizaţiei judeţene a UNPR. Scandalos este faptul că autorităţile judeţene au muşamalizat acest caz, iar instanţa ( Găină Gheorghe l-a dat în judecată)a hotărât că nu trebuie să fie urmărit penal. Dar... Caş a "recidivat". La alegerile din 5 iunie anul curent a cţionat în acelaşi mod ca în 2012. De data aceasta candidatul la funcţia de primar din partea UNPR a fost Nina Buzică. Ca şi în 2012, UNPR Ştorobăneasa a pierdut alegerile şi la numărul de voturi obţinute i-a revenit un post de consilier, pe care trebuie să îl ocupe Nina Buzică, fiind prima pe lista de consilieri. Şi mai scandalos este că nici de data aceasta organizaţia UNPR judeţeană nu ia măsurile legale care se impun în astfel de situaţii. Se pare că reprezentanţii judeţeni ai UNPR nu sunt deloc interesaţi de "progresul României", ci , mai degrabă de accederea în fruntea ierarhiei socio-politice a judeţului, cu orice preţ. Căci "scopul scuză mijloacele!"
Suntem curioşi, dacă şi DNA-ul îşi va face datoria, sancţionându-l pe acest "maimuţoi opărit", care nu face cinste comunităţii noastre, pentru că, potrivit legii, falsul şi uzul de fals sunt sunt fapte asimilate actelor de corupţie.
Lunga perioadă de dictatură comunistă a marcat profund evoluţia comunităţilor rurale din ţara noastră, dar mai ales din judeţul nostru. Situaţia economico-socială s-a degradat continuu, datorită depopulării masive, a infrastructurii deficitare şi chiar a izolării
informaţionale. Astăzi, numărul comunităţilor interesate în propria dezvoltare este în creştere. Cu toate acestea, ele nu dispun, încă, de cunoştinţele necesare iniţierii şi implementării unor programe de dezvoltare comunitară.
Asta, pentru că mai multe persoane, care au ajuns în funcţii publice importante, au reuşit să toace sume mari de bani pentru a-şi satisface propriile capricii sau pe cele ale baronilor judeţeni, dar nimic care să reprezinte ceva pentru cetăţeanul de rând.
Aşa a apărut moda parcurilor la sate. Şi... ce s-a gândit A.F.M (Administraţia Fondului pentru Mediu)? Să dea nişte sume colosale primarilor, ca să aibe şi ei ce să cheltuiască. Aceştia, în loc să folosească banii pentru nişte investiţii necesare comunităţii, de pildă, canalizare sau reţele de alimentare cu apă, au văzut drept soluţie pentru îmbunătăţirea calităţii mediului, amenajarea sau reamenajarea unor parcuri de agrement. Şi, nu că am avea ceva împotriva parcurilor, dar în cazul multora dintre ele, edilii şi-au bătut joc de fondurile primite, realizând nişte proiecte de care s-a ales praful.
Un exemplu de prost gust şi superficialitate îl reprezintă "Parcul eroilor" din Ştorobăneasa. Cândva, acesta era locul unde se comemorau eroii satului,căzuţi în lupta pentru apărarea patriei. De ziua eroilor, aici se desfăşura o adevărată lecţie de istorie prezentată de profesorii şcolii. Se adunau mulţi săteni să asiste la slujba religioasă, pe care preotul o ţinea în memoria celor căzuţi la datorie şi să urmărească programul artistic dedicat eroilor, realizat de elevii celor două şcoli, îndrumaţi de dascăli. Astăzi nimic nu mai aminteşte de jertfa eroilor, deşi prin denumire, asta ar trebui să reprezinte acest loc. Înfăţişarea sumbră a parcului cu doi-trei pomi şi alei în cruce, nu atrage pe nimeni să-l viziteze. Doar nişte prichindei vin aici să-şi petreacă orele de joacă pe furiş, fiindcă vice-primarul se înfurie când îi vede jucându-se pe "gazon" şi îă dă afară.
Dar mai e "un lucru mai fenomenal": aleile parcului au fost pavate recent cu piatră de pavaj din faţa Primăriei. De ce? Pentru că aşa "vrea muşchii" primăriţei: să schimbe pavajul ori de câte ori are chef! Dar nu de alei fără pavaj ne împiedicam noi, însă cele două firme de construcţie agreate de Ionica, trebuie să supravieţuiască şi neapărat din banii publici. Firme obscure, în pragul falimentului, se ocupă şi ele cu mici cârpeli pe la Ştorobăneasa. Şi asta de ceva vreme. "Dragostea" dintre Ionica şi aceste firme este, desigur, una interesată: sunt ţeluri mult mai mari, care îi ţin uniţi câtă vreme e necesar. Se pare, însă, că nimănui nu-i pasă. Oamenii s-au obişnuit cu anomaliile şi vor continua să plătească pentru incompetenţa unora, pentru că sistemul a fost în aşa fel conceput, încât aceştia să nu se poată implica în deciziile de interes public.
Totuşi, suntem curioşi să aflăm câţi bani s-au cheltuit pentru schimbarea pavajului de la Primărie şi montarea celui vechi pe aleile parcului, pentru plata lucrărilor de pavaj executate de firmele de construcţie şi pe-ai cui bani,şi dacă la reamenajarea parcului au fost investiţi toţi banii primiţi de la A.F.M.?
