 |
Câtă dreptate avea M.Twain, dar... cine să i-o facă? În zilele noastre oamenii "mici" sunt la putere. Cum, oare, ai putea să stai departe de ei, când mişună prin toate instituţiile ţării? Ei deţin funcţiile importante, sunt puternici, îţi influenţează viaţa, destinul şi nu poţi face nimic, fiindcă mulţimea lor copleşeşte orice încercare de a adopta normalitatea. Ei sunt oamenii compromisului, căci făcând compromisuri ajung în vârful ierarhiei sociale şi nu prin inteligenţă sau prin niscaiva merite deosebite. De pildă, în Primăria Ştorobăneasa, aproape toţi angajaţii au absolvit, "pe repede înainte", cursurile Facultăţii de Drept din Alexandria. Şi ne mai miră faptul că pentru ocuparea unui post vacant în Primărie condiţia esenţială este să fii absolvent de Drept sau de Administraţie cu licenţă? Cu toate acestea, sunt foarte mari probleme care privesc transparenţa funcţionarilor. Nici până acum, în anul de graţie 2016, nu s-a încheiat procesul de emitere a Titlurilor de proprietate, mulţi localnici plângându-se că nu pot să dispună de dreptul de proprietate din cauza încetinelii şi nepăsării de care dau dovadă funţionarii acestei instituţii. Uneori trec săptămâni, trec luni şi chiar ani până ţi se eliberează un document şi asta nu pentru că nu ar avea timp,ci pentru că nu au habar de administraţie şi de legile acesteia. Totuşi, ocupă nişte funcţii care presupun că trebuie să lucreze în folosul cetăţeanului şi nu să le aducă privilegii.
Mai mult chiar, veniturile lor rămân o necunoscută, la fel şi modul în care sunt organizate achiziţiile publice în urma cărora licitaţiile par să fie câştigate de o singură firmă, în urma negocierii cu un singur partener. Locuitorilor comunei nu le sunt cunoscute mişmaşurile Primăriei, deoarece există o reticenţă din partea acesteia de a face publice astfel de informaţii, iar în ceea ce priveşte achiziţiile publice, explicaţia nu poate fi "dăcât" una: înseamnă că există pentru acest domeniu ceva de ascuns. Căci, în goana lor după privilegii, aceşti "norocoşi" ai soartei ocolesc "jarul pustiei", mergând pe drumuri umbrite, ferite de soarele dogoritor al demnităţii umane. Ei sunt urmaşii lui Pocitan-ben-Pehlivan, ai lui Mantaroşie sau ai lui Ouăbei (gena lor nu s-a stârpit , încă!), protejaţi de "tătuci" cu funcţii înalte pe la judeţeană sau pe la capitală. Ei ne râd în faţă şi ne insultă inteligenţa. orice încercare de a răsturna această situaţie este sortită eşecului, pentru că poţi, dacă îndrăzneşti să-i înfrunţi, să-ţi atragi oprobiul comunităţii, bine "dresată" în acest sens, poţi chiar să-ţi pierzi locul de muncă şi să fii marginalizat, fără speranţa de reabilitare socială. Cu alte cuvinte, n-o să mai vrea nimeni să te "pupe", dar nici tu nu mai "pupi" nimic, fiindcă la noi "puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut", cum spunea W.Churchil.
