CU CAVALERIA PE FRONTUL DE EST (continuare)

        9 iulie, 1941
                 Ne-am  oprit în satul Grimăncăuţi, iar spre seară am reluat înaintarea, trecând prin oraşul Briceni.  În Briceni erau multe familii de evrei. Eu nu am văzut, dar am auzit că mulţi dintre evrei au fost împuşcaţi de jandarmii români. Nu cred să fi fost adevărat, deoarece noi am fost primiţi bine de către locuitorii oraşului. 
 Din Briceni am plecat spre satul Fercăuţi, unde localnicii ne-au întâmpinat cu muzică. Dar, după atâta muzică  şi bucurie, ne-a prins o ploaie zdravănă, de ne-a făcut ciuciulete!.
Pe timpul nopţii dintre 9 şi 10 iulie am ocupat un sat vecin, dar de data aceea am fost întâmpinaţi cu "muzică" de mitralieră. Am "danasat" bine şi nu am avut pierderi de niciun fel. 

10 -12 iulie, 1941
                Am poposit în satul Româncăuţi. Vânătorii de munte ne-au depăşit, înaintând spre Nistru. În Româncăuţi am găsit un soldat, care, în timpul retragerii din Basarabia în 1940, a dezertat luând cu el echipamentul şi arma din dotare. Maiorul, comandantul Excadronului, ştia că acel soldat era de fel din Româncăuţi. Despre toate acelea aflase şi colonelul Hristea Ion, comandantul Regimentului. Acesta i-a transmis ordin soldatului dezertor să aducă echipamentul la unitate şi l-a iertat, gândind că, în acele condiţii grele de război, oricare  dintre noi putea să procedeze la fel.

13 iuli, 1941
               Am fost întâmpinaţi din nou cu muzică în satul Micăuţi. Acolo am participat cu toţii la o slujbă religioasă în memoria celor morţi pentru patrie. Până la acea dată aveam 20 de morţi şi 60 de răniţi.

14 -15 iulie, 1941
               Am înaintat spre Nistru şi pe timpul nopţii am trecut prin Hădărăuţi. Am tot mers aşa, până am ajuns într-o pădure, la aproximativ 15 km de Nistru. 

16 -18 iulie, 1941
                De la pădure am reluat înaintarea spre Nistru şi ne-am apropiat de el, intrând în satul Hiting, împreună cu ai noştri vânători de munte şi cu două regimente de nemţi. În Hiting am pierdut un maior, doi căpitani şi un soldat. I-am înmormântat cu onorurile cuvenite trăgând 20 de salve, chiar în faţa bisericii din sat. 
Ajunşi pe malul Nistrului, credeam că ne vom opri acolo şi ne vom întoarce acasă. Cu groază am aflat, însă, că rolul nostru nu se încheiase şi trebuia să continuăm acţiunile şi dincolo de Nistru, în Ucraina.