CU CAVALERIA PE FRONTUL DE EST (continuare)

                       Zilele se scurgeau la fel de greu, războiul devenea mai aprig, iar noi nu puteam părăsi zona. Până şi artileria noastră a început să slăbească în intensitate, dând prilej inamicului să ne bombardeze intens cu artileria şi cu aviaţia.
Alimentele erau pe sfârşite, iar singura soluţie de a găsi ceva de mâncare, era să ne strecurăm noaptea afară din adăposturi să căutăm. Nu aveam totdeauna succes. Însă, într-una din incursiunile nocturne, ai noştri au surprins nişte localnici, pregătindu-se să sacrifice un porc pe care l-au confiscat şi l-au adus la adăposturile noastre. 
             - Lăsaţi-mă pe mine, băieţi, că-l aranjez eu! - le-am spus, văzând cum se adunaseră în jurul porcului şi nu ştiau ce să facă.
Pot spune, fără lipsă de modestie, că eram expert în tăiatul porcilor de Crăciun. De când mă ştiam, am tot tăiat porci pe la toţi vecinii şi prietenii din sat, când veneau sărbătorile de iarnă. 

1 iulie, 1941
                Ruşii au intensificat tirurile de artilerie, făcând să explodeze şi minele rămase în preajma fostelor noastre poziţii. În ciuda ploii de schije, am scăpat teferi şi de data aceea.

2 iulie, 1941
               În zorii zilei s-a schimbat rafeta: 46 de tunuri ale artileriei noastre au început să bată, aşa cum nu mai bătuseră de mult, asupra poziţiei inamice, ţinându-i pe ruşi cu capul la pământ. Batalionul 37 Infanterie a pornit la atac, dar atacul a fost respins şi au murit mulţi soldaţi. Noi ne-am retras în linia a doua.

3 iulie, 1941
                 Tirurile ruseşti au scăzut în intensitate, iar noi, retrăgându-ne, am ajuns la Satu Mare, unde ne-am instalat pentru refacere.

4 -5 iulie, 1941
                  Din Satu Mare am pornit spre satul Grămeşti. N-am zăbovit prea mult în Grămeşti şi am plecat în toiul nopţii spre Cernăuţi, să-l cucerim. Nu am intrat în Cernăuţi, deoarece acolo erau alte trupe. Ne-am întors din drum şi am trecut Prutul pe la Târgu Siret, unde am făcut cap de pod. Atunci am luat contact cu inamicul, care intenţiona să se retragă spre satul Frătăuţi. Din acel moment am început să urmărim inamicul zi şi noapte, fără odihnă.