Maxima ”Florii să-i ceri parfum și omului bun-simț”nu mai e doar o reflecție despre normalitate, ci aproape o formă de protest într-o societate în care firescul devine excepție. În mod natural, florile au parfum, iar oamenii ar trebui să aibă bun-simț. Spun ”ar trebui” cu toată intenția, pentru că în politica românească de azi această regulă pare să fi fost suspendată.
Trăim vremuri în care alegătorul a devenit un spectator, nu un cetățean ascultat. În care campaniile electorale se rezumă la poze regizate și lozinci golite de conținut, iar întâlnirile reale cu oamenii sunt înlocuite de live-uri filtrate.
Se vorbește despre respect, dar se practică disprețul, Se invocă interesul public, dar se urmărește doar interesul de partid sau, și mai adesea, cel personal.
Unde a dispărut bunul-simț? A fost acoperit de limbajul de lemn, de aroganța celor care au uitat că un mandat e doar un împrumut de încredere, nu un titlu nobiliar.
Când vezi oameni simpli care se ridică în picioare pentru a vorbi cu decență despre probleme reale, și politicieni care râd, ignoră sau pleacă din sală, înțelegi cât de departe au ajuns de ceea ce ar trebui să fie un minim standard uman.
E drept, floarea care nu mai are parfum încă se numește floare. La fel și politicianul lipsit de bun-simț își păstrează titulatura. Doar că, în ambele cazuri, esența lipsește. Și, fără esență, totul devine decor. ieftin și artificial.
Dar poate nu e totul pierdut. Poate că dacă noi, ca cetățeni, începem să cerem din nou ceea ce este firesc - nu miracole, nu fapte eroice, ci doar bun-simț - vom regăsi și politicienii care încă mai miros a floare adevărată.
Până atunci, ne rămâne să fim atenți: să nu ne lăsăm păcăliți de florile de plastic, oricât de frumos ar fi aranjate în vitrină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu