Cișmeaua boierului Racottă - moștenire cu apă vie și nepăsare multă

 

Un simbol al grijii pentru comunitate, uitat de autorități și neglijat de săteni.

 

 

Într-un colț de sat, înconjurată de verdeață sălbăticită și uitare administrativă, încă mai curge, tăcut și limpede, un fir de apă dintr-o cișmea ridicată cu gândul la binele comunității.

Este una dintre realizările boierului Racottă, figură emblematică pentru dezvoltarea comunei Ștorobăneasa - un om care a înțeles că progresul nu se clădește fără apă, școală și respect pentru oameni. Această cișmea, parte a unui sistem de alimentare cu apă construit în urmă cu decenii, a fost gândită nu doar ca sursă practică, ci ca un gest de grijă pentru sănătatea și demnitatea locuitorilor. Mulți o folosesc și azi, pentru că apa ei e rece, curată și pare că păstrează, încă, un strop din rânduiala de altădată.

Din păcate, timpul, nepăsarea autorităților și lipsa unei educații ecologice minime au făcut ca acest mic monument al spiritului comunitar să se degradeze sub ochii noștri.

Vegetația năpădește zona, platforma se fisurează, iar lipsa unor minime lucrări de întreținere riscă să distrugă iremediabil această moștenire istorică.

 

Ce ar trebui să fie un motiv de mândrie locală a devenit o oglindă a pasivității noastre.

 

Această cișmea nu este doar un robinet de piatră, ci un simbol al unei epoci în care conducătorii locali investeau în viitorul comunității. Într-un prezent în care promisiunile se revarsă în campanii, dar faptele rămân uscate, acest colț de sat ne amintește că se poate construi durabil, cu viziune și cu suflet.

Poate că a venit timpul ca cei care administrează comuna să iasă din birouri și să vadă ce au primit în grijă.

Poate că locuitorii pot fi încurajați să devină din simpli utilizatori, adevărați păstrători ai patrimoniului local.

 

Florii să-i ceri parfum și politicianului...bun-simț?

 Maxima ”Florii să-i ceri parfum și omului bun-simț”nu mai e doar o reflecție despre normalitate, ci aproape o formă de protest într-o societate în care firescul devine excepție. În mod natural, florile au parfum, iar oamenii ar trebui să aibă bun-simț. Spun ”ar trebui” cu toată intenția, pentru că în politica românească de azi această regulă pare să fi fost suspendată.

 Trăim vremuri în care alegătorul a devenit un spectator, nu un cetățean ascultat. În care campaniile electorale se rezumă la poze regizate și lozinci golite de conținut, iar întâlnirile reale cu oamenii sunt înlocuite de live-uri filtrate.

Se vorbește despre respect, dar se practică disprețul, Se invocă interesul public, dar se urmărește doar interesul de partid sau, și mai adesea, cel personal. 

Unde a dispărut bunul-simț? A fost acoperit de limbajul de lemn, de aroganța celor care au uitat că un mandat e doar un împrumut de încredere, nu un titlu nobiliar.

Când vezi oameni simpli care se ridică în picioare pentru a vorbi cu decență despre probleme reale, și politicieni care râd, ignoră sau pleacă din sală, înțelegi cât de departe au ajuns de ceea ce ar trebui să fie un minim standard uman.

E drept, floarea care nu mai are parfum încă se numește floare. La fel și politicianul lipsit de bun-simț își păstrează titulatura.  Doar că, în ambele cazuri, esența lipsește. Și, fără esență, totul devine decor. ieftin și artificial. 

Dar poate nu e totul pierdut. Poate că dacă noi, ca cetățeni, începem să cerem din nou ceea ce este firesc - nu miracole, nu fapte eroice, ci doar bun-simț - vom regăsi și politicienii care încă mai miros a floare adevărată.

Până atunci, ne rămâne să fim atenți: să nu ne lăsăm păcăliți de florile de plastic, oricât de frumos ar fi aranjate în vitrină